Matei montagnardul

La un început de an 2014 lipsit de zăpadă și cu temperaturi de primăvară deplină, așteptarea turei de iarnă m-a făcut să visez cu ochii deschiși, evident că la munți și la văi ... și m-am gândit astfel să fac o scurtă trecere în revistă a „expedițiilor” la care a participat ca membru de bază al echipei de montagnarzi Matei, zis și Bambuciu, să redactez deci eu (pentru că el încă nu cunoaște literele alfabetului J) un fel de CV al său de montagnard-junior.

Debutul în cucerirea crestelor montane a fost făcut de Matei – cum se putea altfel? – de-a bușilea, așa cum începe și drumul în viață, undeva prin Apuseni, în zona cetății Colțești și a Pietrei Secuiului de lângă Râmetea, într-o ieșire la munte de „aclimatizare” și de sorire... Pentru cele 3 luni neîmplinite ale lui la momentul acestei „expediții” cred că performanța a fost remarcabilă!

De-a bușilea prin Apuseni

Au mai urmat apoi ture de o zi-două, la Grădina Zmeilor din Sălaj, prin Cheile Turzii, pe Valea Arieșului, și am ajuns chiar și la Sarmizegetusa Regia în Munții Godeanu, în căutarea strămoșilor noștri daci din trecutul învolburat al acestor părți de lume.

Un pui de dac de la Sarmizegetusa Regia

 

Toate aceste ieșiri au fost pentru Matei tot atâtea prilejuri de a-și face noi prieteni și de a cunoaște lumea, atât vizual, cât și tactil, gustativ (florile minunat colorate de pe pajiștea de la Muntele Rece păreau foarte gustoase!) și olfactiv (ce bine mirosea a rășină și a verde în pădurile de pe Valea Arieșului!).

Pe Valea Arieșului, cu un amic

Prin Apuseni, descoperind lumea

           După aceste ture de inițiere și de antrenament ( J ) au urmat și ieșiri mai tehnice și de anduranță, cum ar fi cea din 1-2 decembrie 2012 din Bucegi, unde am reușit să ne adunăm din cele patru zări (din Moldova, din Muntenia, din Transilvania), colegi, prieteni și cunoscuți, pentru un 1 Decembrie la 2.505 metri la Cabana Vâful Omu, deasupra norilor și deasupra grijilor.

La Cabana Vârful Omu, 1 Decembrie 2012

A fost o ieșire la munte în care Matei a intrat pentru prima dată în contact cu vântul de altitudine, de care nu a fost foarte încântat, dar peste ale cărui neplăceri a trecut în compania Marei și Mariei, cu activități specifice de cabană (joacă), încercând să împartă „păsica” cât mai echitabil între toți trei, sau mișunând prin cabană, printre picioarele adulților care se îndeletniceau și ei mai cu un ceai, mai cu un vin fiert, mai cu o ședință foto pe afară, atât cât permiteau norii care împresurau cabana și toată zona Vârfului Omu (și probabil mare parte din Bucegi).

Cu Mara și Maria la Vârful Omu

Dar performanța cea mai mare consider că este constituită de momentul ajungerii pe Vârful Vânătarea lui Buteanu din Făgăraș, la sfârșitul lui septembrie 2012, deci când Matei avea abia 2 ani proaspăt împliniți, într-o tură făcută împreună cu Răzvan, Adela, Puiu și Coco, începută la Albota, la poalele Făgărașului, și cu apogeu pe vârful de 2.507 metri altitudine, dintr-un masiv montan care ocupă un loc special în sufletul meu. Cred că din totalul ieșirilor mele la munte cele mai multe ture le-am făcut de-a lungul anilor în Făgăraș, atât datorită accesibilității dinspre Bâlea-Lac, pe Transfăgărășan, dar și pentru că au ceva aparte, o structură unică în România, cu creasta principală întinzându-se amplu de la est la vest pe câteva zeci de kilometri, și cu toate crestele secundare plecând către nord și către sud precum scheletul unui uriaș din piatră, iar in toată această întindere montană locurile frumoase abundă.

Către creste, cu propriile puteri

Matei s-a comportat din nou admirabil, apelând doar din când în când la transportul „în rucsac”, la mine în spate, și urcând destul de mult ca un adevărat montagnard, mai cu ajutor – mai prin forțe proprii, hotărât și cu voie bună, de la Bâlea-Lac către Șaua Capra, și apoi de la Lacul Capra către Vânătarea lui Buteanu. S-a simțit foarte bine, și dacă nu ar fi vorba de munți (dar chiar și așa) aș putea spune că s-a simțit ca peștele în apă tot timpul cât am fost la peste 2.000 de metri altitudine.

Distracţie totală !

Vremea a fost superbă, și din întreg grupul fiecare a urcat atât cât au ținut balamalele proprii, pe vârf ajungând eu, Matei și Puiu, cei mai vajnici și mai dornici de înălțimi făgărășene!

Să ajungi pe un vârf de 2.507 metri în Făgăraș la vârsta de 2 ani ... Dacă va fi sau nu un montagnard în această viață – nu știu, dar pentru mine această performanță va fi mereu una inegalabilă și îl va face pe Matei chiar și înaintea lui Edmund Hillary montagnardul meu preferat!

Victorie ! - primul vârf de peste 2.500 metri!